În lucrarea de fata, vom lua în considerare gradul în care perspectivele cu un caracter umanist au influentat (si înca influenteaza) weltanschauung-ul domeniului biomedical. Aceasta interactiune are trei nivele: felul în care se raporteaza medicul la pacient, precum si consideratiile pe baza carora îsi elaboreaza judecatile; rolul perspectivelor subiective, cu un caracter intuitiv, pe de o parte, si dimensiunea obiectiva a aceluiasi demers, pe de alta parte; în final, statutul pe care cercetarile biomedicale îl pot revendica astazi (vom vedea ca, în afara de stravechea dilema dintre „stiinta” si „arta”, exista si o a treia posibilitate). În final, vom formula o concluzie privind felul în care va evolua aceasta interactiune, aceasta colaborare dintre medicina moderna si perspectiva umanista asupra cercetarii stiintifice si a relatiei dintre medic si pacient.