utilizate înca antidepresivele triciclice, ele au, însa, numeroase neajunsuri, si aceste
fenomene necesita efectuarea unei terapii suplimentare cu antidepresive din alta
grupa, de ex. cu ISRS. Scopul lucrarii a constat în studierea eficientei si elaborarea
indicatiilor diferentiate în folosirea paroxetinei ca o cura terapeutica în tulburarile
depresive grave si rezistente la ADTC. Au fost luati în studiu 20 bolnavi, aflati la tratament
stationar în IMSP Clinica Psihiatrie, Chisinau. Monitorizarea pacientilor s-a efectuat cu
ajutorul scalei Hamilton (17 puncte). Criteriile eficientei de evaluare totala a rezultatelor
tratamentului au fost scaderea punctajului mediu total a scarii Hamilton cu 50% si mai
mult. Durata observatiei a fost de 4-8 saptamâni. Paroxetina a fost administrata per os în
pastile în doza nictemerala de la 20 pâna la 50 mg. Reducerea notei medii sumare a
scalei Hamilton la a 10 zi de tratament a fost de 34 %, ceea ce a permis aprecierea
efectului terapeutic paroxetinei ca bun. Ulterior, activitatea antidepresiva se intensifica si
la sfârsitul celei de-a douazecia zile de tratament, intensitatea tulburarilor depres ve se
reducea cu 54 %. În cea de-a treizecia zi, gravitatea tulburarilor depresive s-a redus cu
75 %. Paroxeina a prezentat rezultate bune nu numai la bolnavii cu depresii tipice
clasice, dar si la subiecti cu simptomatologie obsesivo-fobica, compulsiva si
hipocondriaca. Acest lucru permite caracterizarea paroxetinei ca un antidepresiv
eficient, în structura activitatii terapeutice a caruia sunt prezente actiunea
timoanaleptica, sedativ-anxiolitica, vegetostabilizatoare si usor stimulatoare. Indicatiile
prioritare pentru administrarea paroxetinei drept cura terapeutica sunt depresiile
melancolice si agitate, inclusiv cu structura complexa a sindromului depresiv. Toleranta
buna a paroxetinei, inclusiv la pacientii vârstnici, la bolnavii cu patologie somatica
secundara, si cu alte comorbiditati prin administrarea unica sau maxim de doua ori în
zi, nu necesita spitalizarea îndelungata a pacientilor, asigurându-le un nivel obisnuit
de functionare sociala si un nivel înalt al calitatii vietii pacientilor.