Atasamentul este o forma de legatura afectiva puternica, existând în forma sa embrionara înca de la nou-nascut. Conform teoriei atasamentului, toti copiii se ataseaza de persoanele cu responsabilitatii de îngrijire, indiferent de felul în care sunt tratati. Copilul se naste cu un set de tipare de comportament caracteristice speciei umane. Scopul atasamentului este obtinerea si pastrarea sigurantei. Aceasta siguranta înseamna, la început, supravietuire, urmând ca mai apoi sa se rafineze si sa capete noi întelesuri mai îndepartate; atasamentul reprezinta o relatie naturala, un fenomen universal care se cupleaza cu instinctul matern, considerându- se ca, la om, acesta reprezinta matricea dezvoltarii personalitatii.