Relatia psihologiei cu medicina, a carei sorginte poate fi regasita în primele acte medicale, cunoaste, actualmente, o reevaluare clinica impusa de excesiva orientare tehnica manifestata în investigatie si terapeutica. A devenit, astfel, evidenta nevoia de umanizare a relatiilor cu pacientul, de personalizare a actului medical si de revalorizare a examenului clinic, în special. Bazându-se pe o viziune integrativa, psihologia clinica pune în centrul preocuparilor sale omul aflat sub incidenta bolii, abordându-l într-o perspectiva dinamica si comprehensiva, în istoria dezvoltarii lui psiho-individuale si sociale. Prin directionarea sa esentialmente clinica, psihologia prezinta ample deschideri asupra fiecarui domeniu medical, a carui problematica psihologica specifica o abordeaza în mod primordial.